Nu te-am schimbat! Te-am iubit!
Ne pierdem în lucruri mărunte. În orgolii. În tăceri. În telefoane. În griji. Ne agățăm de cine a greșit primul, de cine a spus mai puțin, de cine nu a făcut suficient. Și, fără să ne dăm seama, lăsăm dragostea să slăbească puțin câte puțin. Iubirea nu dispare dintr-odată. Se erodează. Prin neatenție. Prin mândrie. Prin amânarea unui „îmi pare rău” sau a unui „hai să vorbim”. Ne concentrăm pe ce ne deranjează și uităm ce ne-a unit. Uităm că lângă noi e un om, nu un adversar. Un om care simte, care obosește, care are nevoie de siguranță la fel ca noi. Dragostea dintre doi oameni nu se întreține singură. Se întărește prin alegere zilnică. Prin comunicare. Prin răbdare. Prin gesturi mici, repetate, care spun: „îmi pasă”. Pentru că, la final, nu lucrurile mărunte contează. Contează dacă am știut să ne păstrăm unul pe celălalt. Sunt cu soțul meu de 11 ani. Unsprezece ani în care nu a fost doar soare. Au fost zile ușoare și zile apăsătoare. Au fost momente în care ne-am ținut strâns de mână ...