joi 29 ianuarie 2026 Jurnalul unei mame cu 3 copii
Azi m-am trezit direct în haos. N-a fost „bună dimineața”, a fost plâns. Unul plângea din senin, altul nu-și găsea șosetele, iar celălalt își căuta căciula de parcă dispăruse pentru totdeauna. Eu eram deja chemată din trei direcții, înainte să apuc măcar să deschid ochii bine. Casa era plină de voci, de pași grăbiți, de nervi mici și urgențe mari. Fiecare problemă părea cea mai importantă din lume. Șosetele erau o tragedie, căciula – o dramă, iar plânsul… o descărcare. Iar eu trebuia să fiu peste tot, în același timp. Încercam să rămân calmă, dar în mine se adunau oboseala și gândul că ziua nici nu începuse bine. Vorbeam, explicam, căutam, mângâiam, în timp ce mă întrebam cum e posibil ca lucruri atât de mici să devină atât de mari, dimineața. Cu trei copii, diminețile nu sunt despre liniște, ci despre supraviețuire. Despre a-ți aduna răbdarea din bucăți și a merge mai departe, chiar și atunci când simți că nu mai ai. Despre a înțelege că haosul nu e lipsă de educație, ci emoție, grabă...