joi 29 ianuarie 2026 Jurnalul unei mame cu 3 copii

Azi m-am trezit direct în haos.

N-a fost „bună dimineața”, a fost plâns. Unul plângea din senin, altul nu-și găsea șosetele, iar celălalt își căuta căciula de parcă dispăruse pentru totdeauna. Eu eram deja chemată din trei direcții, înainte să apuc măcar să deschid ochii bine.

Casa era plină de voci, de pași grăbiți, de nervi mici și urgențe mari. Fiecare problemă părea cea mai importantă din lume. Șosetele erau o tragedie, căciula – o dramă, iar plânsul… o descărcare. Iar eu trebuia să fiu peste tot, în același timp.

Încercam să rămân calmă, dar în mine se adunau oboseala și gândul că ziua nici nu începuse bine. Vorbeam, explicam, căutam, mângâiam, în timp ce mă întrebam cum e posibil ca lucruri atât de mici să devină atât de mari, dimineața.

Cu trei copii, diminețile nu sunt despre liniște, ci despre supraviețuire. Despre a-ți aduna răbdarea din bucăți și a merge mai departe, chiar și atunci când simți că nu mai ai. Despre a înțelege că haosul nu e lipsă de educație, ci emoție, grabă, somn insuficient și nevoia de siguranță.

Șosetele au fost găsite. Căciula, până la urmă, era acolo unde fusese mereu. Plânsul s-a oprit. Dar oboseala a rămas. Și totuși, printre toate astea, mi-am dat seama că haosul acesta e doar o etapă. O dimineață care va trece, o amintire care, poate, într-o zi va stârni un zâmbet.

Nu e ușor să fii mamă a trei copii. Uneori e pur și simplu greu.

Dar chiar și din haos, înveți să mergi mai departe.

Iar acum incerc sa îmi beau cafeaua sper să reușesc.