Ultima zi de școală și o tristețe pe care puțini copii o înțeleg...
Și poate că cel mai mult m-a surprins un lucru. După tot ce a trăit, după toate momentele în care a fost rănită de colegi, după toate lacrimile și toate serile în care am încercat să îi alin durerea, fiica mea nu a devenit un copil răutăcios. Nu a devenit indiferentă. Nu a învățat să răspundă răului cu rău. Astăzi fiica mea a terminat clasa a IV-a. Pentru mulți copii, ultima zi de școală înseamnă doar începutul vacanței. Bucurie, libertate, entuziasm. Pentru ea a fost diferit. A venit acasă cu sufletul greu. Mi-a spus că și-ar fi dorit să păstreze legătura cu toți colegii. Și-ar fi dorit să rămână prieteni, să vorbească și peste vară, să se revadă și după ce fiecare va merge pe drumul lui. Dar realitatea este că nu prea are cu cine. Anii aceștia au lăsat urme. Mulți dintre copiii care ar fi trebuit să îi fie colegi și prieteni au ales de prea multe ori să fie răi. Și totuși, în inima ei nu există ură. Există doar tristețe. Tristețea unui copil care a vrut să fie acceptat. Care a v...