Ultima zi de școală și o tristețe pe care puțini copii o înțeleg...

Și poate că cel mai mult m-a surprins un lucru.

După tot ce a trăit, după toate momentele în care a fost rănită de colegi, după toate lacrimile și toate serile în care am încercat să îi alin durerea, fiica mea nu a devenit un copil răutăcios.

Nu a devenit indiferentă.

Nu a învățat să răspundă răului cu rău.

Astăzi fiica mea a  terminat clasa a IV-a.

Pentru mulți copii, ultima zi de școală înseamnă doar începutul vacanței. Bucurie, libertate, entuziasm.

Pentru ea a fost diferit.

A venit acasă cu sufletul greu.

Mi-a spus că și-ar fi dorit să păstreze legătura cu toți colegii. Și-ar fi dorit să rămână prieteni, să vorbească și peste vară, să se revadă și după ce fiecare va merge pe drumul lui.

Dar realitatea este că nu prea are cu cine.

Anii aceștia au lăsat urme.

Mulți dintre copiii care ar fi trebuit să îi fie colegi și prieteni au ales de prea multe ori să fie răi.

Și totuși, în inima ei nu există ură.

Există doar tristețe.

Tristețea unui copil care a vrut să fie acceptat.

Care a vrut să fie parte din grup.

Care a căutat mereu partea bună din oameni.

Singura colegă pe care o poate numi cu adevărat prietenă este Nina.

Iar pentru această prietenie sunt recunoscătoare.

Pentru că uneori un singur prieten adevărat valorează mai mult decât zeci de oameni care sunt lângă tine doar atunci când le este convenabil.

În aceste zile încerc să o ajut cum pot.

Încerc să îi fac vacanța mai ușoară.

Încerc să îi umplu timpul cu lucruri frumoase, cu experiențe noi, cu motive de zâmbet.

Pentru că știu că, în spatele tăcerii ei, există încă multă durere.

Dar mai știu și altceva.

Copiii ca ea cresc adesea în adulți extraordinari.

Copiii care au suferit învață să fie mai buni.

Mai empatici.

Mai atenți la durerea celorlalți.

Iar într-o zi sunt convinsă că va întâlni oameni care o vor aprecia exact așa cum este.

Pentru că un suflet frumos nu poate rămâne neobservat la nesfârșit.

Și sper ca atunci să își amintească faptul că, deși începutul a fost greu, nu toți oamenii sunt la fel.

Există și oameni buni.

Iar ei merită așteptați.