ziua sa încheiat 29 ianuarie a plecat și ea.
După o zi plină cu copii, seara nu aduce mereu liniște în suflet, chiar dacă în casă se face tăcere. Rămâne oboseala aceea adunată din sute de mici momente: întrebări, explicații, certuri stinse, îmbrățișări grăbite, griji mărunte care, puse cap la cap, apasă greu. Ziua a început în haos. Un copil plângea, altul nu-și găsea șosetele, altul căuta disperat căciula. Fiecare problemă era urgentă, fiecare voce voia să fie auzită prima. Așa sunt diminețile cu trei copii: nu există tranziție, nu există pauză, doar intri direct în rolul de mamă, mediator, sprijin și organizator. Ziua a trecut apoi cu multe întrebări și răspunsuri. Unele simple, altele grele. De ce așa? De ce nu altfel? De ce se întâmplă lucruri rele? Și încerci să răspunzi cât mai corect, fără să sperii, fără să minți, fără să ascunzi realitatea, dar nici să o faci mai dură decât e nevoie. Seara, când oboseala se așază peste toate, gândurile încep să curgă altfel. Nu pot să nu mă gândesc la toate cazurile din ultima perioadă, ...