Când dau telefonul copilului meu pentru 20 de minute
Sunt mamă de trei copii. Și da, uneori le dau telefonul. Nu din lipsă de iubire, ci din prea multă oboseală. Sunt zile în care vocea mea se aude din ce în ce mai tare, nu pentru că vreau, ci pentru că sunt epuizată. Zile în care corpul meu e acolo, dar mintea îmi cere doar 10–20 de minute de liniște. Atunci, telefonul devine o pauză. Nu pentru copil, ci pentru mine. Trăim într-o perioadă în care mamele sunt judecate pentru orice. Mai ales pentru ecrane. Ni se spune că nu e bine, că facem greșit, că “o mamă adevărată” nu ar face asta. Dar nimeni nu întreabă cum mă simt eu. Cum e să ai trei copii care au nevoie de tine în același timp. Cum e să fii mereu disponibilă, mereu calmă, mereu “corectă”. Când dau copilului telefonul pentru 20–30 de minute pe zi, o fac ca să pot respira. Ca să nu răbufnesc. Ca să pot reveni lângă ei cu mai multă răbdare. Copiii mei nu sunt crescuți de ecrane. Sunt crescuți de îmbrățișări, de joacă, de limite, de iubire. Telefonul nu ne definește familia. Cred că ...