Magia zilelor obișnuite

 O zi obișnuită în lumea unei mame

 „Magia zilelor obișnuite”

Dimineața începea ca de obicei: Eu încercam să beau o gură de cafea fierbinte. Doar o gură. Atât cerea.Universul avea alte planuri pentru mine.

Primul copil apăru în ușă cu părul zburlit și cu o șosetă pe cap, declarând solemn:„Mami, azi nu merg la școală. Sunt prea obosit de la viață.”Al doilea copil, în același timp, ma striga din baie:„Maaamiii, cred că pasta de dinți e stricată! Face spumă!”Iar cel mic… ei bine, cel mic deja mânca biscuiți. Deși nimeni nu știa de unde îi avea.La micul dejun, unul vărsă laptele, altul vărsă cerealele, iar cel mic… vărsă copilăria peste tot. Iar eu respiram adânc. Așa miroase fericirea, nu?Pe drum spre școală, copiii se certau cine merge primul, cine merge în mijloc, cine respiră prea tare. Eu mergeam în spate, gândindu-ma că poate, într-o altă viață, fusesem general de armată.După-amiaza, temele erau un sport extrem:

– „Mami, nu înțeleg problema asta!”

– „Nici eu, dar hai să ne prefacem că da.”

Seara, când în sfârșit toți dormeau, îi priveam liniștita și imi spuneam:„Sunt haosul meu preferat.”

Și, în timp ce stingeam lumina, îmi aminteam ceva important:Mâine o iau de la capăt. Dar cu aceeași dragoste… și cu aceeași cafea rece.